nemultumit

stau de ceva vreme in fata calculatorului si m-am convins ca nu sunt un blogger adevarat
tot timpul cand ma apuc sa scriu ceva scriu pt ca sunt complet plictisit si fara idei. nu stau sa ma gandesc la ce scriu… pur si simplu scriu ( in alt contex ar reiesi ca sunt talentat sau cine stie ce … dar acum explic necesitatea blogului ca substituent al plictiselii si scopul acestuia in viata mea)

incerc sa imi fac ordine in idei si sa nu ma indepartez de subiect.
am inceput sa scriu acest articol pt ca am realizat ca daca pun in balanta ce fac si ce mi-ar placea sa fac ies pe minus.
mi-ar placea o gramada dar ma aleg cu foarte putin si niciodata nu sunt multumit. deci sunt nemultumit constat. nu e vina mea.
de exemplu: mi-am facut o mare cana cu lapte cu ness si zahar si mi-am propus sa o beau fumand o tigara. am fumat o tigara da am uitat de cana. Acum am vazut-o si am inceput sa o beau. E rece si n-are gust. Ma tot gandesc cat de buna era daca as fi baut-o asa cum mi-ar fi placut. Ei bine o termin si vad ca pe fundul canii se afla tot zaharul si nesul. Am uitat sa amestec si incep sa ma gandesc ca nu a avut nici un gust pentru ca am uitat sa amestec si nu pt ca nu am baut-o asa cum imi propusesem initial. Cam asa se intampla tot timpul.

de fapt nemultumirile mele vin din cauza mea si nu au legatura cu restul. dar probabil ca nu pot sa aplic treaba asta in viata de zi cu zi ci doar cand e vorba de o cana cu ness.
nu o sa iert cana si nici lingurita care e atat de rece si metalica. lingurita probabil ca prin faptul ca e atat de rece mi-a racit nesul si pentru ca e atat de metalica nu a putut sa amestece singura si sai dea lichidului un gust.