o persoana respectabila

ma confruntam din nou cu o persoana respectabila. respectabila cum? adica un bun prieten de-al meu a spus

- sa fii dragut cu Domnul G, e o persoana repectabila.

 ce inseamna o persoana respectabila…. adica impune respect sau trebuie respectata…?

cert este ca trebuia sa fiu dragut in preasma acestui Domn G. desi am inteles ca rugamintea prietenului meu implica faptul ca nu sunt in general dragut cu persoanele din jurul meu, am zis “ok, o sa fiu puf”

dupa primele trei minute ale confruntarii am tras concluzia – o persoana respectabila nu este neaparat si o persoana respectuoasa.

acest Domn G. mi s-a parut din prima un sarlatan al cuvintelor. vorbea mult, daca ii dadeai voie, si parea sa  nu se mai opreasca.

 imi place sa cred ca sunt apt sa fac fata orcarui tip de discutie. nu conteaza despre ce e vorba, eu sunt in stare sa leg 3-4 cuvinte si sa-mi dau cu parerea. de exemplu: in ceea ce priveste deteriorarea stratului de ozon ca si consecinta imediata a poluarii atmosferice datorata numarurul mare de gaze produse de consumatorii de petrol, as spune “da, e ok”.

Domnul G pe langa faptul ca a adus pe parcursul intalnirii tot felul de subiecte cretine in discutie reusea de fiecare data sa ma plictiseasca. a fost doar o chestiune de timp pana cand am folosit toate scuzele posibile de genul “uhm trebuie sa dau un telefon, revin imediat”… ma gaseam blocat undeva intre vocea Domnului G si sunetul produs de ticait-ul ceasului. era un pokemon, jiggly puff parca, care avea puterea suprema sa te adoarma. daca as fi insarcinat sa refac acel serial, domnul G l-ar impersona pe jiggly puff.

“Domnul G e o persoana respectabila”, imi rasuna in minte. un mesaj difuz si constant care in timp devine de neinteles.

am stranutat zgomotos, probabil prea fals si Domnul G s-a oprit din vorbit. m-a privit cateva secunde, mi-a urat sanatate si a inceput sa trancaneasca din nou… clipele de liniste s-au scurs prin mine ca o licoare calduroasa. am ravnit pentru mai mult. am prins gustul licoarei si vroiam mai mult. 

am auzit in stanga un “pufffff”. m-am uitat in acea directie si am vazut ca deasupra umarului mi-a aparut imaginea animata a unui ingeras. (prea lame-ish?) ma rog, continui povestea asa… si ingerasul a zis: “tibi nu facea ceea cevrei sa faci… nu merita, e o persoana respectabila, ai promis!”. la scurt timp a urmat un al doilea “puffF” si am vazut ca pe umarul drept a aparut evident imaginea animata a unui gugustiuc. a galgait ceva si am stiut in acel moment ce am de facut.

 

tibi: nu va suparati, imi cer scuze ca va deranjez, as vrea sa va propun ceva….

Domnul G: nici o problema, din contra, ma bucur sa-ti aud vocea in sfarsit… asa esti tu, tacut, de obicei?

tibi: nuuu nuuu, dar ma doare gatul putin… cum spuneam… (imi dreg vocea pe care aproape ca nu mi-o mai recunosteam)… ce parere aveti despre un joculet, vreti sa ne jucam un joculet?

Domnul G: un joculeeeet urggh urggh!!! (incepe sa bata din palme ca un dobitoc

tibi: daaa un joculeeeet…. are si un cantecel!

Domnul G: un canteeeeceeeeel! urggh, urggh! imi plac cantecelele. (ncepe sa bata iar din palme ca un dobitoc)

tibi: daaa un canteeeeeeecel! bine! hai sa ne jucam. incep eu!

la popa la poartaa, e o pisica moarta, cine-o rade si-o vorbit, s-o manance coapta!

am deschis ochii si am oftat pentru ca nici macar nu am fost un pic amuzat de gluma pe care mi-o imaginasem. ma uit la ceas. Domnul G imi imita gestul si se scoala de la masa – ” e destul de tarziu, nu vreau sa te retin”.

oaaaau intr-adevar e o persoana respectabila…. acum inteleg! intru in joc si spun: “nu, nu e nici o problema stati linistit, dar daca trebuie sa fiti undeva…”

se aseaza la loc, la fel de usor cum s-a ridicat si spune ”nu trebuie sa fiu nicaieri, ma bucur ca ai timp sa mai stam de vorba”.