din alta lume

ne-am cautat toti in buzunare.
maestrul wulin a strambat din nas. pretul nu era mare. cu toate acestea, el isi pastra scepticismul caracteristic.
in mainile lui branzax cel malcom, s-au adunat vreo 870 de mii.
coji bâț a intrat in incaperea dubioasa si dupa vreo 5 minute s-a intors cu un zambet satisfacut pe fata.

a ridicat spranceana stanga, iar din acel moment stiam cu totii ca avea sa fie nebunie

zambetul subtil s-a transformat intr-un ras usor isteric.
costicks parea sa fie cu picioarele pe pamant. branzax cel malcom ne-a privit gales, si-a prelins palma peste maneca hanoracului meu colorat si apoi a inceput sa chicoteasca. cixi era incordat si parea ca se gandeste la ceva foarte complicat. maestrul wulin si-a inceput rutina. singurul ramas trist era bobdi. of bobdi…statea pitit intr-un colt cu mainile inclestate si mormaia ceva:”vin cainii dingo… vin cainii dingo!”
ne odihneam in masina cand coji bâț a aparut la geamul intre-deschis din dreptul meu. s-a apucat de maniera (sau cum se numeste chestia aia de deasupra usii de care te prinzi cu mana) si ne-a anuntat ca se tine bimne. maestrul wulin l-a urmat. ne-a privit tacut cateva momente si apoi a izbucnit:”ia uite bursucii. ia uite-i cum bursucesc”.

ne-am plimbat pe strada cu pasi marunti. parca erau pasii aceia din manualele pentru dummies care te invata orice (alea care au invadat internetul). ne plimbam incet. de fiecare data cand intalneam un pieton maestul wulin ii cauta maneca lui coji bâț si il intreba: ”siiii ce-a facut banel aseara?”, coji bâț se scutura un pic si ii raspundea: ”pai…el fuge saracu…fuge, dar mai mult nu stie… pai da ce dracu…. vrea sa-i strice imaginea lui piți?”
aceasi conversatie pentru fiecare pieton.
brusc in fata noastra ies doi caini dingo.
maestrul wulin se panicheaza si il trage insistent pe coji bâț de maneca. acesta tace. maestrul wulin incepe sa se balbaie. dupa cateva secunde de mormaiala de neinteles, maestrul wulin reuseste sa articuleze:”sii sii ce-a facut banel aseara?”
coji bâț se ascunde in spatele meu si ne spune cu vocea tremuranda ”…astia sunt caini dingo, nu stiu ei de banel”