de 3 zile incerc sa dau cu aspiratorul in apartamentul meu. acest lucru se datoreaza faptului ca de ceva vreme ai mei ma ameninta cu o inspectie. cum nu am propriul aspirator a trebuit sa-l aduc aici pe cel al parintilor mei. urgh!
aspiratorul cu pricina e format din trei parti. (in mod normal ar fi 2, dar ultima data cand am dat cu el am reusit sa separ tubu (care arata ca o trompa de elefant) de suportul metalic (care arata ca o crosa de hokei)). astfel, in prima seara, sau… ma rog…noapte ca sa fiu mai exact am plecat pe jos de la ai mei pe la ora 23. initial mi-am propus sa fac 2 drumuri si sa car pe rand niste haine curate alaturi de motorul (cunoscut si sub numele de cutia cu butoane), iar apoi restul aspiratorului. precizez ca distanta intre cele doua apartamente nu e mare de loc (in jur de 5 minute pe jos). zis si facut. prin ploaie, vant si fum de tigara am reusit sa finalizez prima etapa a transportului. cum drumul a fost obositor (^^) am hotarat sa imi trag sufletul pentru 5 minute pe canapea. evident acolo am ramas pana a doua zi. dupa exact 24 de ore ma aflam din nou in apartamentul alor mei. priveam cu un oarecare dispret tubul (Care seamana cu o trompa de elfant) pe care nu am reusit sa-l iau cu o zi in urma. cum nu vroiam sa duc in apartamentul meu doar acel tub, am hotarat sa mai car si niste carti pe care planuiam sa le citesc in viitorul apropiat. iata-ma din nou incarcat cu ghiozdanul plin de carti (care aveau sa se umple de praf pe noptiera) si cu tubul (care seamana cu o trompa de elefant) rasucit ca o esarfa in jurul gatului.
am pornit increzator catre apartamentul meu, prin ploaie, vant si fum de tigara, fiind sigur ca a doua zi, de dimineata urma sa finalizez curatenia pe care am amanat-o deja 1 zi. cum am intrat in apartament am aruncat tubul (care seamana cu o trompa de elefant) in apropierea motorului aspiratorului (cunoscut si sub numele de cutia cu butoane) si am inceput sa ma imbrac in outfit-ul inspirat de maestrul Mister Proper. echipat in sosoni pantaloni de basket si tricou am privit asipratorul pentru cateva secunde si apoi m-am plesnit singur peste frunte. era aproape miezul noptii. nu ma interesa ca aveam sa-mi deranjez vecinii cu zgomotul aspiratorului sau ca daca m-as fi apucat de curatat ar fi trebuit deschid geamurile si sa suport frigul de afara. in schimb, ma simteam frustrat de faptul ca din cele trei parti ale aspiratorului aveam in fata doar doua. evident uitasem suportul metalic (care seamana cu o crosa de hokei). am hotarat sa pornesc chiar in acea noapte inapoi catre apartamentul alor mei pentru a recupera piesa din puzzle care lipsea. cum eram obosit, nu m-am putut abtine sa nu imi trag sufletul 5 minute pe canapea. a doua zi de dimineata mi-am adunat toata ambitia ca dupa ce ma intorc de la facultate sa imi termin misiunea.
am ajuns la ai mei la vreo 10 minute dupa ce am finalizat si ultimul seminar (cu taxiul, foarte motivat sa finalizez questul). am mancat in graba si mi-am golit ghiozdanul. am uitat sa va spun ca pe langa micul accident cu dezlipirea tubului (care seamana cu o trompa de elefant) de suportul metalic (care seamana cu o crosa de hokei), am reusit sa stric si butonul care facea posibila miscorarea si respectiv marirea acestuia din urma.
astfel mi-am prins de ghiozdan suportul metalic care atarna ca un fel de crosa de hokei (hmm parca am mai zis asta). din nou prin ploie, vant si… si… da… ghici ce… fara fum de tigara, caci da…nu mai aveam asa ceva. drept urmare a trebuit sa aleg o ruta ocolitoare pe la our friendly neiborhood gas station pentru un refil cancerigen. pe drum am observat cum oamenii se uita la mine cu o oarecare mirare. intr-adevar, de la departare, suportul metalic agatat de ghiozdan arata chiar ciudat. am intrat in micul magazin al benzinariei si am inceput sa caut printre rafturile inguste ceva de rontait, asa ca un fel de recompensa pentru dupa ce as fi terminat de curatat. fara sa fiu obisnuit sa car obiecte lungi, metalice, care arata ca o crosa de hokei in spate, printr-o simpla miscare laterala am reusit sa lovesc o divizie de pungi de napolitane joe. speriat de reactia violenta a acestora in timp ce se prabuseau catre podea, am pierdut controlul si m-am intors iar. si iar. dupa napolitanele joe, au urmat pachetele de susan si batoane din cereale. cu o a treia lovitura fatala am daramat si cipsurile cu aroma de samtana si usturoi (detestabile, ca orice cipsuri de fapt). in jurul meu s-au adunat aproape instantaneu trei cucoane (paznice ale bunatatilor) care au inceput sa gluglu-ie de zor ca sunt neatent. in timp ce ma copleseau cu adjective fara grad de comparatie simteam cum se scurg siroaie de transpiratie pe sirea spinarii. eram incoltit. instinctiv m-am aplecat pentru a aduna produsele alimentare cazute la datorie pe podea. doamna creata si indesata, care statea fix in fata mea, a reusit sa evite o lovitura directa pe care am incercat sa i-o aplic cand m-am aplecat. ma simteam mai rau ca intr-un film bicolor cu chaplin. indiferent cu ma miscam provacam ravagii in micul magazin. in cele din urma conflictul a fost rezolvat. alimentele cazute au fost aranjate ordotat, urmand protocolul, la loc in rafturile lor. in semn de respect am cumparat o punga de napolitane joe, una de cispuri si 2 batoane cu cereale, cu toate ca stiam ca nu aveam sa mananc nici unul dintre aceste alimente. macar ca nu am uitat sa iau tigari caci nu stiu daca as fi avut taria sa ma intorc in acel micut magazin petrom.
cu toate aceastea, m-a uimit naivitatea cucoanelor (paznice ale bunatatilor). inainte de a iesi din magazin, in dreptul usilor automate si respectiv a senzorilor antifurt, am decis sa ma intorc cu fata spre caserita si sa o salut, caci inca ma simteam nasol pentru micul incident. evident aceasta miscare eleganta s-a finalizat prin lovirea acelor senzori care au inceput sa piuie haotic. ha, credeau ca scapa asa usor? razboinicul curateniei nu lasa o treaba neterminata! am iesit in graba din magazin fara sa privesc in spate. aveam sa termin curatenia in acea seara indiferent de consecinte. am ajuns acasa si am aruncat ghiozdanul langa restul partilor aspiratorului. apoi m-am repezit in sufragerie. cum eram obosit am decis sa ma asez pe canapea sa-mi trag sufletul 5 minute.
maine cu siguranta am sa termin curatenia.
7 raspunsuri Până acum ↓
Teo // octombrie 21, 2009 la 8:57 am |
briza // octombrie 21, 2009 la 9:15 am |
am auzit eu bine? ai o punga de chipsuri in plus? ;;) ma ofer sa te scap de acest produs “detestabil”, totally free of charge! din bunatatea inimii mele
)
PS: stii ca e un mare blogger care isi spune “jeg”? eu, dupa titlu, am crezut ca te-ai luat la hartza cu el
)
tib // octombrie 21, 2009 la 7:52 pm |
@teo – faceau glugluglu sau cel putin asta auzeam eu.
@briza – mi se pare ca le-am aruncat de dimineata, dar in cazul asta iau altele:D
nu cred ca m-ar baga in seama nici un ~mare blogger~ pe mine. in plus, cum nu-i suport si deci citesc… n-as avea cum sa interactionez cu ei
Vlad // octombrie 22, 2009 la 1:47 pm |
misto
tib // octombrie 22, 2009 la 5:55 pm |
ma bucur:))
Magic // noiembrie 11, 2009 la 9:55 am |
Pana la urma ai terminat curatenia, razboinicule ?
tib // noiembrie 12, 2009 la 6:25 am |
n-as putea spune ca da…. oricum sunt f multumit de felul in care arata apartamentul (spre deosebire de gurile rele)