srcc+mac

srcc

am avut invitati azi in apartament si am strans canapeaua (ex pat). inainte sa ma asez la laptop am tot incercat sa o intind dar tehnologia ikea ma depaseste. de ce oare cand te afli in magazin si angajatii iti prezinta o canapea totul pare atat de simplu?

ziceam ca am avut invitati. ei bine, pe la 15`30 mi-am dat seama ca nu am chef sa ies in oras, asa ca am decis sa chem orasul la mine. dupa cum deja presupui, nici pana azi nu am facut curatenie. stateam intins pe canapeaua-pat si vorbeam cu cativa colegi de grupa + axi, cojo, bogdan si teo sa ne strangem la mine la un ceai/cafea/suc/bere/ouzo/becerovska (sau toate la un loc). zis si facut, am stabilit sa ne vedem intr-o ora, deci aveam o gramada de timp sa fac curatenia pe care nu reusesc sa o finalizez de mai bine de o luna. dupa ce am mai pierdut timpul pe www.blogotheque.net m-am ridicat cu greu, trosnind din oase (ca un copac batran prin toamna) si am privit in jur. aveam 40 de minute sa transform o pluta pe mlastina, intr-un iacht pe atlantic. ei bine, aspiratorul nu functiona pentru ca nu ii curatasem saculet-ul, batul mopului era rupt la 15 cm de capatul de jos, iar cu carpa de praf am sters cu multa vreme in urma carbunii scursi pe masa de la narghilea. in asemenea conditii vulgare a trebuit sa recurg la o tactica pe care am invatat-o in clasele primare din serialele tom&jerry. cum nu aveam un covor sub care sa ascund toate chestiile, am folosit dormitorul. dupa vreo 40 de drumuri sufragerie-dormitor si invers, mi-am pus mainile-n sold si mi-am privit mandru casuta. nu pot spune ca sclipea, dar era genul ala de curatenie studenteasca. mi-ar fi parut rau daca as fi exagerat cu ordinea caci stiam ca dupa ce totul se termina va fi din nou mizerie. totusi, am spalat chiuveta din baie si am ascuns cutiile de pizza vechi de 3 luni in debara. mai mult decat atat, am etalat cu grija cutiile de ceai pe masa si am curatat ceainicul/ibricul cu capac de panze de paianjeni si praf.

pe la 8 s-a spart gasca si ceea ce a fost uimitor este ca toti au ramas 5 minute sa ma ajute sa strang. ne miscam toti ca furnicutele si intr-o perioada atat de scurta de timp am facut mai multa curatenie decat era cand au venit.

mac

despre mac am atatea de spus. sunt student si incerc sa simt asta in fiecare secunda a zilei. ma simt foarte bine in aceasta postura. chiar daca am fost ¬teoretic¬ si anul trecut, abia acum simt cu adevarat asta.
toti ma intreba ¬cum e la facultate?¬. in timp am tot modificat raspunsul din foate tare, in genial, in maxim, iar acum pot doar sa spun ca de fiecare data cand ma culc ma gandesc cu bucurie ca a doua zi trebuie sa merg la scoala. cam asa e.

saptamana trecuta am avut primul curs de engleza. cum a fost de dimineata si tocmai la ecologie am intarziat. stiam ca e la etajul trei, dar nu mai tineam minte la ce numar. asa ca mai mult prin nimerite am hotarat sa intru in a doua de pe dreapta. am deschis usa, pe jumatate, si am tras o privire flash la cei din banci. intr-adevar erau colegii mei. apoi am bagat capul in camera, cu incredere si am privit-o pe profesoara. am izbucnit in ras si m-am retras repede. in mintea mea mi-as fi dorit ca totul sa fie un vis ciudat. sa inchid usa si dupa cateva secunde cand o deschid sa fie alt profesor la catedra. ei bine, in lumea reala lucrurile nu stau tot asa. cu greu am reusit sa ma linistesc un pic si m-am asezat in prima banca.

flashback
nu stiu daca am avut onoarea sa iti povestesc prea multe despre liceul meu. sincer ma indoiesc, avand in vedere ca blogul l-am pornit undeva pe la sfarsitul clasei a 12-pea.
pe scurt o sa-ti spun despre 2 profesoare. doamna geoaba si doamna tanase, ambele de engleza (caci eram clasa de intensiv si aparent aveam nevoie de 2 profesoare). problema adevarata incepe cu sormea (nici nu iti dai seama de cate ori am fost nevoit sa spun lucrul acesta). sormea a fost o eleva perfecta. era genul de tipa care face o impresie foarte buna inca de la inceput. e genul de tipa care stie sa vanda si reuseste sa castige increderea profesorilor. nu ca ar fi ea o mare tocilara sau ca si-ar face temele tot timpul si ar fi numai cu mana pe sus. adevarul este ca era exact opusul. nu stiu cum reusea, dar profesorii au indragit-o. secretul? simplu: de fiecare data cand era intrebata ceva stia raspunsul (imi place sa cred ca avea noroc), iar astfel profesorii o credeau un fel de a-tot-stiutoare /nerd/lowlife/cultura=viata-mea. acelasi lucru se intampla si cu temele. si le facea in mare parte doar cand avea nevoie.

eu, pe de cealalta parte am incercat sa folosesc aceasi tehnica, dar aparent am stiut tot timpul raspunsul intrebarii adresate colegului meu de banca si mi-am facut tot timpul tema doar cand asculta intreaga clasa, cu exceptia mea. povestea vietii mele. drept urmare cele doua dive-profesoare, in comparatie cu sora mea, m-au subestimat in permanenta.
doamna tanase a reusit sa ma discrediteze de fiecare data cand a putut. a incercat sa ma faca sa ma simt prost sau sa-mi arate ca are dreptate si eu gresesc cu orice ocazie. drept urmare mi-a dat nota 7 la atestat in clasa a 12pea (singura nota sub 9). din acest motiv, a devenit practic o rutina sa ma contrazic cu ea. indiferent despre ce era vorba eu trebuia sa ma lupt cu morile de vant si sa-i demonstrez cat gresteste. aparent acest fenomen a fost reciproc. singura problema: ea era profa / eu eram elev. drept urmare, in fiecare an m-a propus pentru medie scazuta la purtare si a reusit sa-mi distruga cariera in domeniul militar. glumesc, evident nu eram inclinat spre asa ceva.
domana geoaba a vazut ceva potential in mine si a incercat sa ma motiveze sa dau tot ce pot prin caterinca/vorbe urate/tentative de umilire in fata clasei. evident nu am cedat si am continuat sa fiu la fel de delasator/dezamagitor. doamna geoaba a fost cea care m-a spiona din laborator si de fiecare data cand chiuleam pe terenul de basket venea si ma ducea la ore tras de ureche. tot ea, imi spunea ca am parul prea ciufulit, ca pantalonii sunt prea sifonati si ca la orele ei nu am ce cauta in echipament de basket. as avea multe de spus despre aventurile din liceu petrecute alaturi ce aceste 2 profesoare, dar sunt sigur ca ai prins ideea. cert este ca la sfarsitul liceul dupa ce am trecut de bac fara griji (cu toate ca doamna geoaba era nesigura in legatura cu promovarea mea in invatamantul superior; lucru pe care nu mi l-a spus de putine ori) mi-am propus sa ma introc peste cativa ani in liceu si sa ii demonstrez acestei profesoare ca am realizat multe lucruri si ca sunt in stare de orice.

surpriza. m-am asezat in prima banca si mi-am studiat pentru cateva secunde varful degetelor care mi se miscau iregulat fara voia mea. apoi am ridicat privirea si am zambit catre doamna geoaba. ¬e ireal¬, am spus. doar atat.