exprima-te liber @ blogdelight

cum e cu fjsc-ul

noiembrie 3, 2009 · 9 comentarii

de hallowen nu imi trebuie costum. ma deghizez in fiul decanului

stiam ca va fi dubios sa merg la facultatea unde parintii imi sunt profesori. mai mult decat atat, o facultate unde tata e decan. Unii oameni naivi ar putea sa se intrebe “dar, gen,ce are?”. Prea putini dintre noi suntem naivi.totusi, nu am plecat cu asteptari prea mari legate de felul in care voi fi privit de colegi. stiam ca intotdeauna o sa existe cativa care vor avea de comentat. cu toate acestea nu ma asteptam sa o faca pe blog.

dupa doar 1 luna m-am obisnuit sa aud tot felul de povesti legate de ai mei. savurez momentele in care persoana care relateaza nu stie cine sunt. nu pentru ca imediat dupa ce termina ma ascund in baie si completez lista neagra cu studenti care imi barfesc parintii, ci pentru ca majoritatea povestilor sunt amuzante si cretine.
in urma cu 2-3 zile m-am intalnit pe hol cu un tip, din anul al doilea la fjsc, pe care il cunosc de vreo 4 ani. am frecventat acelasi local, ne-am imprietenit, am povestit, am ras, ne-am respectat. foarte mandru ca eu sunt boboc si el are mai multa experienta, s-a pus pe povestit despre profi si cursuri (fara sa stie ca sunt fiul decanului). stiam ca va ajunge la parintii mei, dar nu l-am oprit.
nu a durat mult si a inceput sa-mi spuna ca tata si cu mama, de fapt sunt divoratati, dar ca inca mai isi fac de cap in weekend-uri. apoi mi-a explicat ca mama a fost manechiurista inainte de a deveni profesoara. a continuat prin a-mi povesti despre felul in care tata si-a cumparat din banii facultatii un mertzan si cum il foloseste el pentru uz personal si multe altele.
nici nu am stiut cum sa reactionez. de unde stia acest tip atat de multe lucruri despre familia mea? de unde naiba stia el chestii pe care nici eu nu le stiam? e drept ca eu locuiesc singur, la vreo 5-10 minute de ai mei, dar sunt sigur ca as fi aflat daca ai mei ar fi fost divortati. cu toate acestea, tipul asta era ferm convins de ceea ce spune. apoi de unde pana unde povestea cu manechiurista? ce e drept, inainte de a deveni profesoara de relatii publice si comunicare, mama a lucrat intr-un domeniu total diferit deoarece a terminat politehnica (automatica) si e inginer. mai mult decat atat, m-am suparat pe tata ca nu mi-a spus ca avem un mercedes. eram gelos pentru ca pe mine nu m-a plimbat niciodata cu o masina de lux.

Tu cum ai reactiona in locul meu?

nu pot spune ca ma afecteaza prea tare ce spun cei din jur. nu ma deranjeaza cand la curs colegii din spate fac caterinca. uneori chiar rad cu ei daca gluma e buna.din pacate, rad foarte rar. in schimb, nu o sa accept ca acestia sa vorbeasca aiurea si sa-si bata joc de imaginea parintilor mei, doar asa ca sa aiba ce povesti. (in plus stau si ma intreb, astia care chiar cred in toate zvonurile si mai mult decat atat le transmit mai departe cat de inteligenti sunt? Presupun ca sunt atat de usor de manipulat incat nici nu au nevoie sa-si puna niste intrebari simple si clare ca sa verifice informatia).

Categorii: blog art

9 raspunsuri Până acum ↓

  • Tiberia // noiembrie 4, 2009 la 5:49 pm | Răspunde

    wow, noi chiar ne asemanam din unele puncte de vedere… Nu stiu cate lume te intelege prin ce treci, ce simti, dar sunt printre putinii care vor reusi vreodata sa te inteleaga!!! De ce?
    Well, tata e mort din 96, mama nu e decan, insa e profesoara in cadrul aceleasi universitati, chiar facultati pe care am absolvit-o si in cadrul careia urmez doctoratul (bata-l vina)… Pot sa iti spun ca 5 ani de zile m-am luptat cu idei preconcepute legate de mine, am auzit povesti idioate, m-am crucit si am plans, am ras chiar de prostiile celor din jur. Ideea e ca oricat de mult te vei stradui sa le demonstrezi ca esti un om de valoare, ca esti independent, ca nu ai ajuns acolo datorita parintilor, ci datorita tie, nu vei reusi!!! Lasa-i in necunoasterea lor, ia-i ca atare…
    Tata, saracul, era si el profesor la aceeasi universitate…Ma intreb uneori cum ar fi stat lucrurile daca ar fi trait si el, probabil ca eram mai cu mot.:)
    Concluzia????? GET USED TO IT!!! Tot ce faci, fa pentru tine, pastraza-ti coloana vertrebrala si alege-ti oamenii care sa-ti ajunga la corason.

  • tib // noiembrie 4, 2009 la 10:50 pm | Răspunde

    offf imi pare rau pentru tatal tau…
    eu sunt genul de om care are usor incredere in oameni…pana nu imi iau cateva tepe nu o sa ma invat

  • Tiberia // noiembrie 5, 2009 la 8:05 am | Răspunde

    :) Dumnezeu sa-l odihneasca….
    Tib, si eu am fost la fel, poate inca sunt la fel, desi stiu ca mi-ar fi mult mai usor sa nu ma mai incred in oameni…
    Tot tu o sa iti dai singur seama de ceea ce va trebui sa schimbi…

  • Roxana // noiembrie 13, 2009 la 4:32 pm | Răspunde

    Draga Tibi,

    nu te-am mai citit demult, dar iata ca mi-am facut timp si am aruncat un ochi. ce sa zic…ultimul post e destul de trist…eu m-as simti nasol sa mi se intample asta, dar nu e ceva care depinde de tine. oamenii se hranesc cu cacat and that’s that.

  • Ioana // noiembrie 14, 2009 la 1:04 pm | Răspunde

    într-o oarecare măsură știai că așa o să fie, iar tipul ăla are o imaginație tipic tabloidă( dacă merge exprimarea asta). Cât despre oameni-nu ăștia care aberează și invetează mi se par mie importanți/periculoși ci ăia interesați și ipocriți.

  • tib // noiembrie 14, 2009 la 10:33 pm | Răspunde

    normal ca stiam…am plecat de la premiza asta…dar deh tot e aiurea. oricum nu am pretentii de la nimeni, pastrez aparentele nu>

  • Myriam // noiembrie 18, 2009 la 7:46 am | Răspunde

    Bine ca parintii mei n-au nici o legatura cu invatamantul.Am avut prietene cu parinti in scoala si multa lume le judeca,nu-i de mirare ca si pe parintii tai ii judeca.Asta-i modul de viata romanesc…daca tu ca copil esti la facultatea unde tatal tau e decan si mama ta profesoara,automat ti se rupe de toti si toate pentru ca au grija parintii tai sa ai totul cum trebuie.Mi se pare aiurea,dar din pacate toata lumea vorbeste pe la spate cand vine vorba de teme din astea….sau poate vorbeste invidia.

  • Anda // decembrie 29, 2009 la 11:23 pm | Răspunde

    Ia mai da-i incolo pe frustratii astia. Ar trebui sa te amuzi copios, ba mai mult sa le spui si tu “alte barfe” luandu-i la misto.
    Fie ca unii suntem copii de decani sau nu, conteaza cum gandim si actionam, iar faptul ca parintii tai sunt in cadrul universitatii, asta nu te face sa fi altfel atata timp cat tu te remarci prin propria putere.
    Dar asta e, romanului ii place sa barfeasca si sa stie ca ii e rau celui care el crede ca ii e mai bine de cat el.
    Adevarat proverbul: Capra vicinum intereo quoque.

    Eu am o parere buna despre tine, desi si eu am auzit ca ai tai ar fi divortati… de la altii din anul al treilea care sunt extrem de frustrati…

    Asadar, da-i incolo si hai sa dam bataie cu radiou’!

    By the way! Merry Christmas (cu intarziere) and a happy New Year! :D

  • Ionut // ianuarie 26, 2010 la 5:18 pm | Răspunde

    ft tare blog tau..ma amuza teribil:) Scrie in continuare ca iti iese de minune! legat de povesti ca asta…si eu sunt obisnuit dar e bine ca spre deosebire de restul, noi le transformam in ceva constructiv…cu toate ca uneori altii depasesc limita bunului simt :-? ?.

Lasă un comentariu