miros de primavara

bucurie mare peste tot. tarabele de carton din zonele centrale ale bucurestiului apar ca melodiile produse de marius moga in preajma eurovizionului. peste tot se vand si se promoveaza ghioceii: ghiocei la cosulet, ghiocei in pachet promotional 3 la X lei, ghiocei desenati pe felicitari, ghiocei desenati pe hartie igienica, ghiocei desenati pe jos cu creta, ghiocei ghiocei ghiocei. simbolul primaverii doar ca e februarie. nimeni nu a observat ca pe langa parcul Romancieri pe la Academie au inceput sa infloreasca magnoli. dar toti se inghesuie in autobuze cu cate un buchetel de ghiocei. toate femeiile se lauda ca au primit ghiocei de la nu stiu cine. in orice caz se vorbeste despre barbati. adica vezi doamne ce dragut a fost Domnul Octavian de la etajul 2 ca mi-a adus ghiocei. dar foarte ciudat este ca eu de cate ori am vazut oameni in jurul tarabelor de carton cu ghiocei NU am observat nici un barbat. dar e ok. suna mai bine – Domnul Octavian de la etajul 2.
dupa o ploaie linistita apare si soarele pe cer. senin frumos caldut. asfaltul miroase a paine calda amestecata cu iz de cauciuc iar piata univeristatii sclipeste din cauza masiinilor proaspat spalate.
aruncam gecile in sifonier renuntam la ghete in favoarea adidasilor. adorabil. si nu sunt ironic chiar e placuta senzatia. mai sunt vreo 100-200 de tipe care sunt suparate ca trebuie sa renunte la sabotii cu blana pufoasa pe care tocmai si i-au achizitionat. dar nu e panica in curand o sa fie vremea buna pt balerini si cine naiba se mai gandeste la apresski-uri modificate in conformitate cu trendurile.

pentru multi primavara inseamna dragoste. pentru altii inseamna penultimul nivel inaintea bac-ului. pentru mine inseamna mirosul de iarba. da imi place iarba. ambele, daca te intrebi la ce ma refer. eu locuiesc intr-una din cele 2 case identice asezate pararel pe undeva prin cotroceni. intre ele se afla o fasie de pamant. urasc cand aceasta fasie de pamant devine o sursa de avalanse de noroi care invadeaza aleea de ciment pe care trec zilnic pentru a ajunge acasa. mai mult decat atat scoate la iveala sute de chistoace de tigari si alte gunoaie. imi place fie cand e acoperita de zapada fie cand e verde. iarba miroase frumos cand e cruda.
primavara … nici nu e inca aici si totusi toti vorbesc despre ea. primavara ai chef de orice. primavara iti da energie.
pentru mine primavara inseamna amintiri care se pierd in august.

gogo the editors

gym class heroes – noah ( travis rox)

Si mi-a amintit teo

portofelele noastre

zilele trecute m-am trezit cercetand portofelul varului meu. Haideti sa presupunem ca nu incercam sa strang bani pt un iphone ci ca doar ma uitam asa de dragul uitatului. ( – fictiune – ) Asa, deci ma uitam la portofel observand simplitatea acestui obiect. Varmiu are vreo 29 de ani cred este angajat la o firma de publicitate e destul de implinit, se distreaza rade se casatoreste chestii de genu, dar are multe lucruri care il fac sa nu fie diferit de prietenii mei care sunt cu vreo 10 ani mai tineri decat el. Unul din lucrurile care ne diferentiaza insa este portofelul.

portofelul lui varmiu este unul simplu de piele putin decolorat in colturi. Are un stiker mic cu carlsberg pe o parte si un X facut cu pixul aparent fara nici un scop anume pe cealalta parte. Regret in sinea mea ca nu pot sa il intreb cel putin acum care e treaba cu “X” pt ca m-ar intreba de unde stiu eu ca el are un “X” pe portofel. Continui cercetarea si incep sa caut in fiecare buzunarel. Pe langa niste carti de credit varul meu are un “Student Card” pe care scrie ca primesti reduceri la Cinematograf, Teatru, Concerte etc. Rad in sinea mea gandindu-ma ca exista cineva pe lumea asta care sa il creada pe varmiu ca inca mai este student. Are intr-un alt buzunar cateva monede si un nasture mic maro.
Indiferent pe ce parte sau din ce pozitie privesc in continuare acel portofel nu mai e nimic nou. Atat cateva carti de credit, student cardul, ceva banet, 3 monede, un nasture mic maro, un stiker si un X. Asta e tot.

Mi-am amintit imediat felul in care arata portofelul meu ( spun “arata” pt ca nu l-am mai cartat cu mine de mult ( spun “carat” pentru ca indesam miloaaane de chestii in el si era foarte greu si incarcat)
Portofelul meu era unul foarte cool. Din seria portofelelor luate din magazine ce vand adidasi fake de skateri, avea inscriptia “Tribal” pe partea din fata alaturi de un desen foarte impunator. Desi rareori dadeam portofelul cuiva sa se uite la el, tineam foarte mult la felul in care aratata : atasasem 2 breloace (unul cu o frunza de canabis – luat din amsterdam, si unul cu un mini-adidas), lipisem stikere etc. In interiorul portofelului puteai gasi indicii legate la felul in care ma distrez. Acum gandindu-ma la toata treaba asta ma amuz dar tin minte ca in momentele cand cineva se uita la portofelul meu ma simteam foarte mandru.

Treaba sta asa: cand deschideai portofelul avea 3 parti
1) in stanga pastram cu migala toaate biletele de tren cumparate de cand ma stiu. DE ce? de ce cineva s-ar cara cu vreo 30 de cartoane albastre dupa el? Prefer sa nu raspund dar precizez ca daca cineva ma intreba “auzi, ai cumva 10 mii marunt” incepeam sa scot toate biletele de tren si cautam intre ele si ziceam cu voce tare: “hmm, da, sigur am, trebuie sa fie paici PRINTRE BILETELE ASTEA BUCURESTI-CONSTANTA, sau…, nu, nu, SIGUR ESTE PRINTRE BILETELE BUCURESTI – BRASOV … a ce ciudat n-am.” Cert este ca nu pierdeam nici o ocazie sa ma laud cu ele.
2) la mijloc era sectorul cartilor de vizita. Aveam vreo 3 de la pizzeri de unde se facea comanda, una de la o sala de internet cafe care avea si printer, facea si poze tip buletin etc, cateva de la taxi, dar si cele din colectia “le tin ca sa stie lumea cine sunt” – adica aveam gen una de la delirium pub, care se afla undeva prin bruxelles un pub care are peste 1000 de sortimente de bere/ unde am fost o singura data si cu siguranta nu o sa mai merg curand, si in sunt absolut sigur ca nu o sa ma ajute niciodata acea carte de vizita DAr eu o pastram si nu ezitam sa o arat/ si alte cateva.
3) in dreapta buzunarelul cu arici care fosnaia cand il atingeai – era sacru.
Sunt convins ca mai multi dintre voi aveti / aveati sau o sa aveti portofele pline de porcarii pe care nu le folositi niciodata si de care nu le pasa nimanui.

de ce sa nu faci sex cu o negresa

tEb Dragostea vietii mele Tiberiu: mama lui de blog, nu mere sa intru
tEb Dragostea vietii mele Tiberiu:
tEb Dragostea vietii mele Tiberiu: ca vroiam sa scriu despre
tEb Dragostea vietii mele Tiberiu: 10 motive sa nu faci sex cu o negresa
Acsi Alexandru:
tEb Dragostea vietii mele Tiberiu: vr d mult sa scriu dps asta
Acsi Alexandru: e bne sa faci sex cu negrese
Acsi Alexandru: cred co sati dau 10 motive sa faci sex
Acsi Alexandru: da tot pe blog
Acsi Alexandru: knd va veni vremea
tEb Dragostea vietii mele Tiberiu: oke
tEb Dragostea vietii mele Tiberiu: esti foarte ratat
tEb Dragostea vietii mele Tiberiu: daca ti se pare
tEb Dragostea vietii mele Tiberiu: ca e ok
tEb Dragostea vietii mele Tiberiu: sa faci sex
tEb Dragostea vietii mele Tiberiu: cu o negresa
tEb Dragostea vietii mele Tiberiu: fix aq ai face sex cu o negresa?
Acsi Alexandru: da
Acsi Alexandru: daca e o mulatra buna
Acsi Alexandru: de ce nash face?

eu nu sunt convins de treaba asta… personal eu nu as face cel putin acum sex cu o negresa… poate ca unii o sa zica ca sunt rasist sau altii o sa ma intrebe “da frate, ce are?” eu tot nu m-as baga intr-o asemenea treaba.

in primul rand nu mi se pare ochei sa faci sex cu nici un fel de aliment. iew. cu totii ati vazut american pie … si poate ca unii au fost tentatii sau poate altii chiar au incercat… dar oricum eu nu as indrazni. Nu o sa umplu pagina cu detalii … cert este ca oricum negresele sunt pline de cacaua zahar nuca de cocos toate intr-o combinatie care pe mine personal nu ma poate face fericit. Si apoi de unde pana unde treaba asta cu prajiturile… adica e ceva ce nu stiu … e o senzatie atat de uimitoare? trebuie sa fie calde sau .. pot sa fie si reci…?

cum e cu autobuzul :|

autobuzul pentru mine e ca o scena

 personaje principale, secundare, decor, tot tacamul si daca esti atent(A) se observa tiparurile

astfel avem

eul – povestitorul

batranica standard- batranica care miroase a batranica se urca oftand, cauta loc oftand, se aseaza oftand si sfarseste prin a ofta

batranica shic – trebuie sa fie pe acolo o batranica shic, ea nu ofteaza, ea gaseste tot timpul loc, ea nu miroase si se imbraca foarte ciudat pentru varsta ei, iese in evidenta fie prin freza, machiaj sau prin telefonul mobil (scena merge asa: suna telefonul, o melodie gen rise up, toti se uita spre tipu ala cu parul facut cu placa si tricou cu robotei, roz, si acesta da din umeri. in cele din urma batranica shic scoate din geana ei shic telefonul shic si raspunde printr-un alo foarte shic.

puturosul standard- in abele sensuri ale cuvantului sta puturos pe un scaun si pute, el nu spune niciodata nimic, deoseori doarme si mai poarta numele de vagabontul autohton. fiecare pututos are propiul lui autobuz propiul lui loc (sta tot timpul jos) desi imparte mirosul standard cu toti puturosii

puturosul standard 2 – diferenta intre puturosul standard si puturosul standard 2 este ca puturosul standard pute pentru ca nu se spala in timp ce puturosul standard 2 pute pt ca asa e firea lui.

ea-ua – e tipa care se misca gratios dupa care se uita toti. se urca in autobuz si merge sa-si composteze biletul *

toti – *(toti scot un uhhh si spera sai cada biletul din mana ca aceasta sa se aplece) dezamagiti, putin dezorientati pentru ca scena nu este ancorata in timp si spatiu se uita rapid sa vada unde a ajuns autobuzul si apoi se intorc la holbat

tricou transpiratul – este un tanar dobicei care nu prinde loc, transpira si se tine de bara de sus, din 5 in 5 minute se miroase la subbrat

ea-ua – revine in scena caci doar e ea-ua. daca ea-ua vorbeste se face liniste in autobuz, dar niciodata nu spune ceva suficient de interesant asa ca toti se intorc la privit

muzicianu – e tipu care asculta muzica si nu isi poate controla degetele . e foarte concentrat si da da din degete de parca ar canta un acord complicat de chitara in mijlocul unui concert, se stramba, si isi musca buzele

muzicianu 2 – asculta muzica atat de tare – caracteristica principala : te scoate din sarite, idealul muzicianului 2 este ca toata lumea sa asculte melodia pe care o asculta el, caci este atat de tareeee.

controlorii – personaj colectiv care declanseaza punctul culminant. indivizi fara suflet care “Doar isi fac datoria”, se remarca prin sadism si un ditai aparatu de verificat cartele.

ghiozdanarul – sta in fata usilor desi nu coboara niciodata la prima, pafaie la fiecare statie de parca e vina noastra ca trebuie sa coboram si sa il deranjam. e echipat cu un ghiozdan de obicei mare daca nu oricum incomod pentru restul calatorilor

unghie-roade-tipul – evident isi roade unghiile pe care daca nu le mananca le scuipa

bataranelul frustrat (desi pare pleonastic) – e foarte nerabdator, e atent, concentrat are un zambet pe fata cum se intampla ceva in neregula, imediat incepe un discurs over an over again care se sfarsete prin: da` asa ceva nu se poate!! pe vremea meaaaa…

batranelul mai putin frustrat – da si el exista doar ca nu il observa nimeni, daca e provocat contra-ataca daca nu isi vede de treaba

sosetarul – poarta sosete.

ratb-ul intr-un act

nemultumit

stau de ceva vreme in fata calculatorului si m-am convins ca nu sunt un blogger adevarat
tot timpul cand ma apuc sa scriu ceva scriu pt ca sunt complet plictisit si fara idei. nu stau sa ma gandesc la ce scriu… pur si simplu scriu ( in alt contex ar reiesi ca sunt talentat sau cine stie ce … dar acum explic necesitatea blogului ca substituent al plictiselii si scopul acestuia in viata mea)

incerc sa imi fac ordine in idei si sa nu ma indepartez de subiect.
am inceput sa scriu acest articol pt ca am realizat ca daca pun in balanta ce fac si ce mi-ar placea sa fac ies pe minus.
mi-ar placea o gramada dar ma aleg cu foarte putin si niciodata nu sunt multumit. deci sunt nemultumit constat. nu e vina mea.
de exemplu: mi-am facut o mare cana cu lapte cu ness si zahar si mi-am propus sa o beau fumand o tigara. am fumat o tigara da am uitat de cana. Acum am vazut-o si am inceput sa o beau. E rece si n-are gust. Ma tot gandesc cat de buna era daca as fi baut-o asa cum mi-ar fi placut. Ei bine o termin si vad ca pe fundul canii se afla tot zaharul si nesul. Am uitat sa amestec si incep sa ma gandesc ca nu a avut nici un gust pentru ca am uitat sa amestec si nu pt ca nu am baut-o asa cum imi propusesem initial. Cam asa se intampla tot timpul.

de fapt nemultumirile mele vin din cauza mea si nu au legatura cu restul. dar probabil ca nu pot sa aplic treaba asta in viata de zi cu zi ci doar cand e vorba de o cana cu ness.
nu o sa iert cana si nici lingurita care e atat de rece si metalica. lingurita probabil ca prin faptul ca e atat de rece mi-a racit nesul si pentru ca e atat de metalica nu a putut sa amestece singura si sai dea lichidului un gust.

cum e cu muzica :|

incerc sa nu adorm pentru ca astept acel telefon care imi garanteaza bunastarea zilei de maine. E tarziu e noapte e plictisitor si cel mai important e liniste. Lumina produsa de telefonul mobil, urmata de senzatia placuta a vibratiei si in cele din urma de melodia de care sunt foarte mandru ca o am la ringtone anunta acel apel pe care il astept

voce: salut amice, peste 2 ore in statia Capitan Gaina in spatele chioscului de ziare

eu: dar… e sigura sursa?

voce: nu am timp pentru asa ceva, convinge-te singur!

.

.
de fiecare data cand mi se pune intreabarea “tu ce muzica asculti” nu stiu cum sa raspund. Uneori il masor pe cel care ma intreaba si apreciez ce muzica asculta si mai ales ce muzica nu asculta ca sa nu raspund “gresit”. Alteori raspund cu mai orice urmat de clasicul ” in afara de manele” dar nu ma obosesc sa explic ca nu ascult nici bach nici betoven sau pe altcineva din gasca muzicii clasice. Mi se intampla sa raspund mecanic… ascult daia daia si daia si oricum stiu ca persoana respectiva n-a auzit de acele formatii si primesc raspunsul “MARfa eu ascult drum and base si ma incing cu minimale in weekenduri”.

Cel mai interesant este faptul ca pt mine la un moment dat era important sa ascult muzica pe care nu am mai ascultat-o. DA stiu sunt un “Dinala” -> imi place o melodie o ascult 2 zile pe repeat si dupa nu o mai suport. Ajung sa am o formatie preferata o devorez si dpa o vreme cand ma intreaba cineva daca imi place formatia aia … ii raspund sictirit ca nu… de parca nu am suportat-o toata viata si e o formatie jalnica.

si ne intoarcem.

Ma scol din pat, ma imbrac si ma prefac ca uit sa imi aranjez parul si ma indrept spre locatia respectiva. Am emotii caci urma sa intalnesc sursa. Fiecare dintre noi are o sursa. Fie ca vorbim de un post de radio fie ca vorbim despre un trendsetter din grupul nostru de amici sau chiar in cazul in care vorbim despre rezultatul unor cautari minutioase pe youtube google sau alt motor de cautare … fiecare avem o sursa. In aceasta poveste sursa mea este Sursa. In fine, ma urc in taxi si regret ca este unul care cere 2.99 ron/km si nu putea sa fie unul de 1.9ron/km dar stiu ca se merita… Sunt sigur ca Sursa are ceva bun pentru mine, doar am incredere in “Vocea de la telefon”

Ajung la locul cu pricina si remarc in spatele chioscului o umbra. Desi era destul de luminat acel loc, nu puteam sa vad fata Sursei… m-am gandit ca daca eu nu recunosc Sursa nici altul nu va reusi, iar acest lucru este ideal caci daca cineva mi-ar cunoste sursa practic aceasta si-ar pierde valoarea.
Nu am schimbat mai mult de 3-4 propoziti ca sursa imi da un biletel. Era suficient ii platesc suma ceruta de 3 ore si 20 de minute si plec spre casa.

ajuns in camera deschid calculatorul si Dc++. Citesc numele de pe biletel si tastez lacom: Bloodstream_pilooski edit, roots – pick up yourself, emilie simon – desert, dan the automator – sex ( i`m a) si it`s a perfect day for love. Desi unele melodii nu aveau scrise numele complet nu m-a deranjat, misterul pica bine in astfel de situatii. Apas “serch” si ma loveste raspunsul “no result”.

Ma bucur si il felicit in gand pe “Voce”, e buna Sursa asta. Ajung pe youtube si caut pe rand fiecare piesa. Intradevar sunt cuprins de emotie caci tot efortul a meritat. Melodiile sunt parfum si nu regret ca am dat Sursei 3 ore si 20 de minute plus banii de taxi.

ma asez in pat cu noiile melodii ciordite de pe youtube puse pe ipod si avand castiile pe urechi adorm.

A doua zi ma trezesc pregatit sa raspund la intrebarea ce muzica asculti cu un simplu de toate stiind totusi ca nu ascult de toate, ca pierd timp cautand piese noi de care sa nu fi auzit nimeni pe care sa le dau doar persoanelor speciale sau cu care sa ma laud cand m-am plictisit de ele.

* sursa despre care vorbesc este numita simbolic sursa … fiind vorba despre fictiune “sursa” care la mine pare a fi o persoana reprezinta de fapt tot ce inseamna (Scuzati repetitia) SURSA unei melodii … (am fost nevoit sa adaug acest p.s. pt ca sa nu existe confuzii si intrebari de genul : “auzi daaaa cine e sursa asta? si cine e “voce” sunt dj?”

ce se intampla doctore

ma asez pe scaun, deschid laptopul si ma uit la ceas.

scaunul e destul de inconfortabil, laptopul se deschide greu, iar ceasul arata ca deobicei ora exacta

in prezent am jumatate de diploma de bac si astept cu drag admiterea la facultate… zilnic cel putin 4 ore se duc pe meditatii sau pregatire, vreo 2-3 pe drumuri si restul pe scaun deschizand laptopul si uitandu-ma la ceas. cand in sfarsit acesta se deschide realizez ca nu am ce sa fac la calculator, messengerul e prafuit, youtube merge greu, haicinciu e scarbos… si ce pot altceva sa fac sa mai treaca timpul.

voi fi etichetat ca un low lifer… ei bine asta sunt … nu incerc sa o ascund in fata unor iesiri la terasa sau in diverse cluburi … de multe ori e placut, muzica, atmosfera sucul rece si scrumiera plina, prietenii si multe altele … dar pana cand … care e drumul spre activitatea sociala dezvoltata sau altfel spus spre imaginea americana a tineriilor cu fizic atletic care pozeaza fericiti razand.

eu daca ma intalnesc doua zile consecutiv intr-un local cu prietenii epuiezez tot ce am de spus … inclusiv amintiri, planuri dar si legat de orice alt subiect. a treia zi ce pot sa fac… sa stau la calculator si sa astept admiterea ca sa pot pleca in sfarsit in vacanta…

diversitatea te ajuta pentru o vreme .. fie ca vorbim de motoare, pardon cafe, baraca, jeg-ul din poli sau orice alta terasa … berea are acelasi gust iar sucul poate sa fie ori rece ori ”de la rece” (dar cum drumul de la frigider la masa e lung… va fi doar putin rece)